Îți dau (la) muie, deci te domin. Te înjosesc, te pun în genunchi în fața mea.

Te domin pentru că și tu mi-o tragi, partidule / statule / liderule / bărbate.

(Chiar dacă ești femeie, când te porți la fel o faci din energia ta masculină imatură, neintegrată.)

Mă simt fără putere și treaba asta cu muia e felul meu de a mă amăgi că o am. Falusul e tare, senzația e grozavă.

La fel gândesc când domin planeta / femeia.

Când o poluez, otrăvesc, distrug, defrișez, înjosesc, murdăresc, pângăresc.

Fac la fel când înghesui, pipăi, agresez, hărțuiesc, violez femeia / colega / amica / vecina într-un spațiu din birou, din spital, din firmă, pe stradă, în autobuz, în patul conjugal, în holul blocului.

Folosesc puterea și încrederea pentru a domina, controla, manipula.

Nu accept femininul din mine. Am răni emoționale. Nu accept ce simt, nu știu să îmi identific și exprim emoțiile. Relația cu mama mea nu e una de iubire (necondiționată). Nici aia cu tata. Cele mai importante relații ale mele pe pământul ăsta sunt dezechilibrate, ciuntite.

De fapt, relația mea cu mine e suferindă.

Un act de agresivitate vine din suferință interioară și e un strigăt mascat de ajutor. E o încercare de vreau-să-mă-vindec-dar-nu-știu-cum.

Cu cât sufăr mai mult, cu atât sunt mai agresiv (față de ceilalți sau de mine).

Asta se vede când conduc o țară, un partid sau o instituție.

Tot asta se vede când ies cu muia în public.

Transform instrumentele plăcerii fizice sublime în arme de atac.

Sămânța vieții, polarizarea dintre masculin și feminin care propulsează creația mai departe, devine simbol al neputinței mele de a împăca în mine masculinul cu femininul. Masculinul vrea să domine, să supună.

Arunc semințele în gol.

Universul ne permite jocul ăsta, așa că de ce nu? 🙂

Și totuși…

Cum pot să răspund agresiunii tale, fără să te înjosesc?

Cum pot să îți sprijin vindecarea (și a planetei)?

Cum pot să-ți arăt care sunt limitele acceptabile, cu blândețe, creativitate și fermitate?

Când te porți ca un lider imatur, incoerent, nepregătit, cum să te luăm deoparte, noi, comunitatea ta de suflete, să stabilim împreună ce avem de învățat din toate astea, pentru a trăi o altă calitate a vieții?

Cum pot / putem integra și armoniza în fiecare dintre noi femininul și masculinul?

Cum te pot trata, astfel încât să înțelegi că umanitatea are șanse de a trăi mai departe pe planeta asta numai colaborând și fiind în unitate, respect și demnitate?

 

Percep și creez o lume

cu

indivizi echilibrați și plini de vitalitate,

relații armonioase,

lideri autentici și integri,

o națiune integrată conștient în unitatea speciei umane și a Creației.

 

Și așa este.