Albastru – Galben – Roșu

Iertare – Recunoștință – Iubire

Mie îmi place țara în care m-am născut 🙂 Îmi plac oamenii de aici. Îmi plac locurile, clima.

Mă trag dintr-o familie mixtă din Ardeal, care a suferit în timpul războaielor. Am crescut văzând șovinism și xenofobie în familie și în jurul meu. Am lucrat apoi în Sudan, Irak, Burundi, Filipine în zone de război. M-am lămurit că violența nu aduce nimic bun – de asta nu găsesc nimic interesant la paradele militare.

Cu timpul am început să înțeleg ceva:

Creez România în trei feluri: cu vorba, gândul și fapta. Ele sunt determinate de atitudinea mea față de trecut și de disponibilitatea mea de transformare interioară. Atitudinea mea e modelată de

• Felul în care iert toate traumele personale și colective. Cum îmi cer iertare celor cărora le-am greșit. Cum mă iert pe mine. Ce nu iert, mă urmărește, mă apasă, mă face să duc luptele strămoșilor mai departe. Transmit copiilor aceeași luptă.
• Recunoștința pe care o manifest pentru toți strămoșii mei (de sânge, ai locului, spirituali). Sunt ceea ce sunt (și) prin tot ce au făcut cei care au trăit aici înaintea mea.
• Felul în care iubesc oamenii și fiecare ființă vie din țara asta.

Cred ca experiența mea în România e conturată de cele de mai sus.

Dacă văd în jurul meu doar / mai mult mizerie, corupție, hoție, neputință, frustrare, tensiune, frică, lene – ele sunt oglinda fidelă a atitudinii mele interioare.

Dacă observ mai mult cooperare, bunătate, empatie, relaxare, bucurie, hărnicie, respect, demnitate – tot așa 🙂

„Văd lumea cum sunt eu, nu cum e ea.”

România e construită întâi ca emoție și gând în mintea și inima mea. De acolo pornește totul. De asta schimbarea nu va veni niciodată de la alții.

Roata se învârte. Istoria se repetă, până când lecția e învățată conștient.

Albastru – Galben – Roșu

Iertare – Recunoștință – Iubire