cum știu că mi-am găsit maestrul (adevărat)?

Notă: sunt deschise înscrierile pentru atelierele Semințe de fericire la București!

Păi e simplu…mă uit în oglindă și observ dacă îl / o recunosc 🙂

Întâi nu am avut nevoie de maeștrii; știam tot ce trebuia să știu și îmi era bine așa.

Apoi au apărut sau am căutat maeștrii în exterior. Unii m-au inspirat prin ce făceau, alții prin ce spuneau sau prin prezența lor. Cu unii am stat de vorbă o oră, cu alții am lucrat ani de zile. Unora le-am plătit bani mulți, alții n-au cerut nimic. Pe unii i-am rugat să mă ajute, alții și-au oferit ajutorul singuri. Era perioada în care mă concentram pe viață / lucru / căutare în exterior. Mă gândesc cu recunoștință la toate aceste întâlniri.

Cele mai multe mi-au amintit că știu deja (la un alt nivel) ceea ce vreau să învăț de la persoanele respective. Căutările exterioare m-au condus către maestrul interior. Nu pot fi maestrul altcuiva, decât al propriei mele existențe. Un maestru care e mai degrabă un maistru-muncitor, o combinație delicioasă și paradoxală între cel care știe deja tot ce este de știut (și viața doar îi amintește) și cel care „muncește” cu grație în fiecare clipă să trăiască în mod conștient această cunoaștere.

Este ăsta un proces de dezvoltare personală?

„Dezvoltarea personală” e o iluzie a minții. Dezvoltarea – pentru că nu pot dezvolta ceea ce deja sunt. Și eu Sunt deja tot ce există, inclusiv ce „doresc” să fiu/dezvolt. Personală – pentru că nu există individ separat de întreg.Tot ce vedem și percepem în jurul nostru – și dincolo de asta – e o singură realitate inseparabilă. Mintea e cea care vrea să se dezvolte; nu e mulțumită și vrea mereu mai mult, vrea altceva. Asta pentru că nu cunoaște Ființa și crede că există ceva ce ea nu este. Mintea nu poate fi conștientă de sine și de Întreg; poate percepe doar părțile, fragmentarea.

Din cauza asta ce pot dezvolta cu adevărat e capacitatea de a fi conștient de tot ceea ce Sunt. Asta numesc „autocunoaștere” sau „autodescoperire”, fie ea și ghidată. Conștiența propriei existențe. În direcția asta mă poate ghida un maestru exterior. Conștientizare – corp, emoții, senzatii, gânduri, percepții, stimul-reacție, observare, respirație.

Înțelegerea asta mă ajută să aleg din avalanșa de oferte de programe motivaționale și de dezvoltare personală, ceea ce îmi este util. Mă întreb simplu dacă programul respectiv mă ghidează spre practica mea interioară (dincolo de minte), sau dacă urmărește să mă „fidelizeze” ca fan sau client pentru următoarele produse ale industriei de gen. În funcție de răspuns, aleg.   

Toate căutările exterioare duc spre interior. Toate găsirile interioare se reflectă în exterior.

E primăvară. De ce aș avea nevoie de un maestru, atunci? 🙂

P.S. textul de mai sus a fost scris cu ajutorul minții, deci e posibil să aibă inexactități, neclarități și o notă criptică 🙂 

Anunțuri