Suntem parteneri de viață de aproape șaisprezece ani. Ne-am întâlnit devreme (19-22) și am apreciat asta întotdeauna. Relația noastră nu e nici mai bună, nici mai rea ca a altora. Pentru noi e o bază solidă, care ne inspiră în fiecare zi să ne trăim misiunea personală. Am crescut împreună și scriem azi despre câteva din lecțiile noastre cele mai importante:

– Relația ne-a invățat că suntem ființe libere și întregi. Ne-a arătat cine/ce nu suntem și ne ajută să ne amintim ce trebuie să știm, dincolo de propriile iluzii, convenții sociale, dogme religioase. Am intrat în joc căutând jumătatea potrivită, am găsit în schimb în fiecare din noi o ființă completă, întreagă, conectată în profunzime la „celălalt” și totuși liberă.

– Ne-a ajutat din start să vorbim doar adevărul și să râdem atunci când încercam să spunem altceva și nu ne-a ieșit.

– Partenera/ul de cuplu nu ne poate satisface toate dorințele și nevoile. Am suferit destul crezând că trebuie să facem totul, tot timpul, alături de iubit/ă.

– Rolul „celuilalt” este de oglindă care mă ajută să îmi (re)cunosc (și) aspectele ascunse sau mai puțin plăcute. Rolul de tovarăș/ă de joacă, explorări și experimente. De sprijin, mentor, antrenor – care mă ajută să mă descopăr și să mă iubesc, să-mi pun în valoare darurile. Avantajul unei oglinzi umane e că ne atrage atenția zilnic și se mulează după toate încercările noastre de a o păcăli, până când realizăm că mai eficient decât să vrem să o spargem sau să nu o mai vedem, e să schimbăm sursa imaginii în noi.

– Fiecare dintre noi îl / o atrage și co-crează pe celălalt: atragem în jurul nostru ceea ce suntem și vedem în ceilalți ceea ce vrem / avem nevoie pentru evoluția noastră. Dacă unul dintre noi își schimbă atitudinea și comportamentul, se schimbă amândoi.

– Avem în viața noastră cicluri de șapte ani legate de maturitatea noastră emoțională și spirituală. Primii șapte ani au fost mai grei și trecerile dintre cicluri au fost singurele momente în care părea că firul dintre noi se subțiase periculos de mult. Avem totodată cicluri de doi ani legate de proiectele noastre fizice, profesionale și relațiile sociale exterioare.

– Pe lângă lucrurile comune evidente, avem o tonă de diferențe în gândire, pasiuni, ritmuri, percepții, preferințe…acceptarea a tot ce aduce fiecare în relație e foarte importantă.

– „La tăți ni-i greu”. Umorul, blândețea, vorbele de apreciere și încurajare – sunt ingrediente zilnice importante.

– Umorul și tăcerea aplanează certurile. În cazuri de tensiune și agresivitate extremă se recomandă pentru efect instantaneu ca unul din parteneri să se dezbrace de haine 🙂

– Ajută și să lucrezi împreună în diferite proiecte și să lucrezi separat.

– Vacanțele anuale separate (mai rare și lungi, sau mai dese și scurte) susțin sănătatea și prospețimea relației.

– Nimic nu e static. Totul se schimbă. În fiecare zi. Flexibilitatea ajută la sănătate.

Au trecut ceva ani, credem că ne-am făcut inițierea 🙂 parcă abia acum începem, la câte lucruri ne dăm seama că nu știm…:-) noi încercăm doar să ne facem treaba zilnic, să sădim și îngrijim semințe de fericire.