…pentru ca tinerii si copiii sa creasca potrivit potentialului lor maxim?  Sau cum ar putea sa FIE educatorii, parintii si adultii pentru ca cei mici sa aiba modelele corecte?

Am lucrat recent la Suceava cu un grup foarte fain de educatori pe temele comunicarii empatice si inovatiei in educatie. Oameni plini de energie si experienta, venind atat din invatamantul formal cat si din cel complementar / nonformal.

Am pornit de la intrebarea „Cum sa schimbam sistemul educational actual?” si am ajuns la concluzia „Cum sa ne schimbam pe noi (ca educatori) pentru a tine pasul cu ceea ce cer/au nevoie copiii astazi?”.

Un ghid ne-a fost imaginea alaturata a evolutiei varstelor emotionale, de unde am extras urmatoarele intrebari:
* Cum ar trebui sa fie parintii, familia si societatea pentru ca cei intre 0 si 4 ani sa isi invete lectiile de forta si actiune, ca Razboinici?

* Cum ar trebui sa fie gradinita, scoala si familia pentru ca cei de 4-7 ani sa-si invete lectiile de umor, imaginatie si sa inteleaga evenimente ale vietii, ca Magicieni?

* Cum trebuie sa fie educatorii, scoala, familia si societatea pentru ca intre 7 si 14 ani copiii sa exploreze rolul de Iubit/a si sa invete lectia conexiunii?

* Cum trebuie sa fie educatorii, societatea si familia pentru ca tinerii de 14-21 de ani, ca Regi si Regine in crestere, sa invete lectia responsabilitatii?

Cu accent pe ‘Sa fie’. Adica:

/ Cum sa fii in interior si cum sa te comporti ca individ pentru a fi un model corect si armonios pentru cei din jurul tau?

/ Care sa fie atitudinile si paradigmele noastre colective si cum sa arate structurile noastre sociale pentru a sustine, respecta si incuraja existenta armonioasa a copiilor, tinerilor si adultilor?

Care sunt semintele pe care e bine sa ni le cultivam, fiecare dintre noi?