”Vorbește dacă / atunci când poți îmbunătăți tăcerea.” E ghidul meu pentru ceea ce spun: să fie ceva amuzant, ceva util pentru alții sau ceva care mă poate ajuta pe mine să învăț.

Cuvintele generează efecte imediate, deci prefer să le aleg cu atenție. Cuvintele exprimă gânduri și senzații / sentimente, deci prefer să selectez ce anume exprim. Cuvintele aduc daruri celorlalți, caut deci să răspândesc daruri utile, frumoase în jurul meu.

Ce explică vorbele putem înțelege până la un punct. Ele analizează, cataloghează, explică, etichetează, pun în cutii, așează lucrurile într-o ordine liniară. Multe din cuvintele pe care le spunem și auzim zilnic sunt zgomot, neclare, confuze – pentru că provin din confuzie.

Înțelegerea profundă se află dincolo de zgomot și bruiaj. Tăcerea dă claritate și e deseori cea mai potrivită formă de exprimare. Îmi permite să îmi aud vocea interioară mai clar, în loc să creez zumzet inutil printr-o ploaie de cuvinte. Transmitem oricum majoritatea mesajelor noastre în mod nonverbal. De ce aș vorbi mai mult decât ascult? Caut să fiu auzit? Oare nu sunt eu cel care trebuie să mă aud întâi? Și atunci cum să mă aud dacă vorbesc mai tot timpul (cu voce tare sau în gând)?

Cât timp pot sta în tăcere cu mine? Câți oameni cunosc cu care pot să împart liniștea?

Prea multe întrebări, prea multe cuvinte de Ziua Internațională a Fericirii 🙂

Bucurie tuturor.